Din punct de vedere legislativ, Constituţia României dictează în articolul 89 că Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, după consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură. Aşadar, rădăcinile legii sunt aproape imposibil de strămutat, mai ales printr-o simplă petiţie pe internet.
Legea mai glăsuieşte şi că Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă. Ar exista şanse mai mari ca liderii politici să bage ţara în stare de „carantină” sau să începem un război, decât să-şi piardă ei leafa.
Iniţiatorul uneia dintre petiţiile în cauză este Octavian Radu. El transmite că ar fi necesare 500.000 de semnături pentru a dizolva Parlamentul precum o pastilă de vitamina C într-un pahar cu apă.„Dragi prieteni, cu mare tristeţe şi indignare constatăm astăzi că totuşi, în contradicţie cu interesele României în lume şi mai ales ca nou membru UE, în Parlament iau decizii aproximativ acceasi oameni care ocupau fotoliile şi acum 17 ani. Este o ruşine ce se întâmplă. Trebuie să trecem la acţiune.Asistăm în aceste zile la o zvârcolire a caracatiţei care de mai bine de 60 de ani încearcă să sufoce România, această ţară minunată care a încăput pe mâinile unor venetici.Pentru cei care au ochi de văzut şi urechi de auzit este clar că încercarea parlamentarilor PSD, PRM, UDMR, PNL şi PC de a-l suspenda pe Preşedintele Băsescu şi mai ales de a-l împiedica pe acesta de a mai candida precum şi intenţiile de modificare a constituţiei pe care noi toţi am votat-o la ultimul referendum este tocmai aceasta zvârcolire a caracatiţei formată din sistemele oligarhice de interese de grup.” răbufneşte nervos, Octavian Radu. Până în prezent, acesta a reuşit să strângă 19.065 de semnături.
O altă petiţie, cu iniţiator anonim însă, a acumulat peste 7.500 de semnături ale românilor, atât din ţară, cât şi din afară. Fie că sunt din Italia, Grecia, Canada, America, Spania,Germania, Austria sau majoritatea oraşelor din România, semnatarii din mediul online îşi exprimă indignarea (puţin spus) prin comentarii felurite, fiecare cu ideile şi cerinţele sale, bineînţeles. Majoritatea cer reducerea numărului de parlamentari, alţii s-au săturat de „oi,hoţi,trădători şi porci”, unul vrea un nou Ceauşescu care „să protejeze patria”, din Canada se cere „La următorul vot să aibă drept de vot doar persoanele născute după 1970. La fel şi candidaţii la parlamentare. Să-i lăsăm pe cei tineri să decidă asupra viitorului.”.
Dar oare nu s-au obişnuit românaşii că vocea lor a fost amuţită de mult timp? Că nici măcar când au fost încolţiţi de peste 15.000 de protestatari ai Roşiei Montane, lichelele politice tot nu au cedat? Că pentru a schimba cu adevărat ceva e nevoie de mult mai mult decât un comentariu online şi o adresă de e-mail? Vorba multă, sărăcia omului, după cum se zice.
